fagocitoză definitie

FAGOCITÓZĂ s.f. Absorbire de către fagocite a bacteriilor și a corpurilor străine care pătrund în organism. [< fr. phagocytose]. substantiv femininfagocitoză

FAGOCITÓZĂ s. f. proprietate a unor celule animale (amibe, fagocite) de a încorpora și digera particule, microbi etc. (< fr. phagocytose) substantiv femininfagocitoză

fagocitóză s.f. (biol.) 1 Proprietate a unor celule animale (amibe, fagocite) de a îngloba particule străine, microbi etc. la poarta de intrare a bacteriilor sau după pătrunderea lor în sistemul circulator și de a le distruge, reprezentând unul dintre mecanismele cele mai eficiente ale imunității nespecifice. 2 Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor particule străine din organism de către fagocite sau alte celule animale. • pl. -e / <fr. phagocytose, engl. phagocytosis; gr. φαγεĩν „a mânca”, κύτος „cavitate; recipient”. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv femininfagocitoză

fagocitóză s. f., g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitóze substantiv femininfagocitoză

FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. Proces de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine de către fagocite. substantiv femininfagocitoză

FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. – Din fr. phagocytose. substantiv femininfagocitoză