FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter]. verb tranzitivfagocita
FAGOCITÁ vb. tr. (despre fagocite) a îngloba (digerând) bacterii etc. (< fr. fagocyter) verb tranzitivfagocita
fagocita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)fagocita | fagocitare | fagocitat | fagocitând | singular | plural | ||
fagocitând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | fagocitează | (să)— | fagocita | fagocită | fagocitase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | fagocitează | (să)fagociteze | fagocitau | fagocitară | fagocitaseră |