fagá f. (turc.) Dun. Dragă, mașină de curățat rîurile de nomol [!] orĭ de spart gheața: a venit fagaŭa spărgînd gheața (la Tulcea) și se așteaptă alte doŭă fagale p. spargerea sloĭurilor (Univ. 16 Mrt. 1932; 2, 2). temporarfaga