fad definitie

FAD, -Ă adj. 1. Fără gust, searbăd, insipid, nesărat. 2. (Fig.) Neexpresiv, plictisitor, anost. [Pl. fazi, fade. / < fr. fade]. adjectivfad

FAD, -Ă adj. (despre mâncăruri) fără gust, searbăd, insipid. ◊ (fig.) neexpresiv, plictisitor, anost. (< fr. fade) adjectivfad

*fad, -ă adj. (fr. fade, it. fado, d. lat. vápidus, răsuflat, stricat, care vine d. vápor, abur). Insipid, nesărat, fără gust: mîncare fadă. Fig. Frumuseță [!] fadă. Adv. În mod fad: a glumi fad. adjectivfad

fad adj. m., pl. fazi; f. fádă, pl. fáde adjectivfad

FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade. adjectivfad

FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mîncări) Fără gust, nesărat. 2. Fig. Lipsit de expresie, searbăd, insipid, anost. În salonul acela plin de lume, pînă ai venit tu, totul era fad. CAMIL PETRESCU, T. II 20. Discuția se prelungea fără ca vreunul să cedeze din convingerea sa, în vreme ce tînărul Herdelea asculta cu un surîs fad și umil. REBREANU, R. I 84. adjectivfad