FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer) verb tranzitiv factura
facturá vb. I. tr. A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prez.ind. -ez. / <fr. facturer. verb tranzitiv factura
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză verb tranzitiv factura
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. verb tranzitiv factura
FACTURÁ, facturez, vb. I. T r a n z. A întocmi factura pentru o marfă. verb tranzitiv factura
| facturat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | facturat | facturatul | facturată | facturata |
| plural | facturați | facturații | facturate | facturatele | |
| genitiv-dativ | singular | facturat | facturatului | facturate | facturatei |
| plural | facturați | facturaților | facturate | facturatelor | |