FACTURÁRE s.f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. [< factura]. substantiv femininfacturare
FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura. substantiv femininfacturare
FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer) verb tranzitivfactura
facturá vb. I. tr. A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prez.ind. -ez. / <fr. facturer. verb tranzitivfactura
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză verb tranzitivfactura
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. verb tranzitivfactura
FACTURÁ, facturez, vb. I. T r a n z. A întocmi factura pentru o marfă. verb tranzitivfactura
facturare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | facturare | facturarea |
plural | facturări | facturările | |
genitiv-dativ | singular | facturări | facturării |
plural | facturări | facturărilor |