FACTÚRĂ1 s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva]. substantiv femininfactură
FACTÚRĂ2 s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture]. substantiv femininfactură
factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri substantiv femininfactură
FACTÚRĂ1 s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura) substantiv femininfactură
FACTÚRĂ2 s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture) substantiv femininfactură
factúră1 s.f. 1 Fel particular în care este făcut un lucru, aspect specific al unui lucru. 2 Structură, constituție intelectuală, psihică, morală etc. 3 Caracter, aspect exterior al unei opere de artă. ♦ Manieră în care se execută o astfel de operă. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare, muzicale, plastice etc. • pl. -i. / <fr. facture, lat. factūra, -ae, it. fattura, germ. Faktur, Faktura. substantiv femininfactură
factură2 s.f. (econ.) Act justificativ în care se consemnează caracteristicile privind vânzările și cumpărările de mărfuri, mărfurile lăsate în păstrare sau în custodie, lucrările executate și serviciile prestate. ◊ Factură consulară = document emis de un consulat pentru admiterea mărfurilor în țara pe care o reprezintă. Factură fiscală = document fiscal emis de furnizor, care atestă proveniența legală a mărfii și care permite circulația sa în condiții fiscale date. ♦ Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. • pl. -i. / <fr. facture; cf. fr. facteur. substantiv femininfactură
*factúră f., pl. ĭ (fr. facture, d. facteur, factor, după lat. factura. V. făptură). Com. Notă detaliată de mărfurile vîndute și de prețurile lor. Formă, execuțiune, făptură: versurĭ, muzică de o bună factură. substantiv femininfactură
factură f. 1. notă detailată de mărfurile vândute și de prețurile lor; 2. modul cum se execută o operă de artă: muzică de o bună factură. substantiv femininfactură
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. substantiv femininfactură
FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture. substantiv femininfactură
FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. ♦ Modul în care este executată o operă de artă. [Pictorul] Henția are meritul de a fi făcut o sumă de schițe de o bună factură artistică. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 1/5. substantiv femininfactură
FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act comercial în care se specifică felul unor mărfuri vîndute sau expediate, cantitatea, prețul lor etc.; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. substantiv femininfactură
FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer) verb tranzitivfactura
facturá vb. I. tr. A întocmi o factură pentru o marfă. ♦ A expedia, a preda o factură. • prez.ind. -ez. / <fr. facturer. verb tranzitivfactura
facturá (a ~) vb., ind. prez. 3 factureáză verb tranzitivfactura
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. verb tranzitivfactura
FACTURÁ, facturez, vb. I. T r a n z. A întocmi factura pentru o marfă. verb tranzitivfactura
factura substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)factura | facturare | facturat | facturând | singular | plural | ||
facturând | facturați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | facturez | (să)facturez | facturam | facturai | facturasem | |
a II-a (tu) | facturezi | (să)facturezi | facturai | facturași | facturaseși | ||
a III-a (el, ea) | facturează | (să)facturai | factura | factură | facturase | ||
plural | I (noi) | facturăm | (să)facturăm | facturam | facturarăm | facturaserăm | |
a II-a (voi) | facturați | (să)facturați | facturați | facturarăți | facturaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | facturează | (să)factureze | facturau | facturară | facturaseră |