factotum definitie

FACTÓTUM s.m.invar. Persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. [< lat., fr. factotum]. substantiv masculinfactotum

FACTÓTUM s. m. inv. 1. (fam.) persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. 2. (fig.) meșter la toate. (< fr. factotum, lat. fac totum) substantiv masculinfactotum

*fac-totum m., pl. tot așa (cuv. lat. care înseamnă „fă tot”. Cp. cu fac-simile). Intendent, îngrijitoru tuturor afacerilor. Fig. Om care se amestecă în toate. – Se scrie și factotum. substantiv masculinfactotum

!factótum (livr.) s. m., art. factótumul; pl. factótum substantiv masculinfactotum

factotum m. cel ce se ocupă de toate intr´o casă. substantiv masculinfactotum

FACTÓTUM, factotum, s. m. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum. substantiv masculinfactotum

FACTÓTUM s. m. invar. Persoană care (într-o insti­tuție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă probleme multiple și variate. substantiv masculinfactotum