FACTORIZÁT, -Ă, factorizați, -te, adj. (Mat.; despre numere sau expresii algebrice) Care a fost descompus în factori. – V. factoriza. adjectivfactorizat
FACTORIZÁ vb. tr. a descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. (< fr. factoriser) verb tranzitivfactoriza
FACTORIZÁ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. – Din fr. factoriser. verb tranzitivfactoriza
factorizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | factorizat | factorizatul | factorizată | factorizata |
plural | factorizați | factorizații | factorizate | factorizatele | |
genitiv-dativ | singular | factorizat | factorizatului | factorizate | factorizatei |
plural | factorizați | factorizaților | factorizate | factorizatelor |