FÁCTORING/FĂCTĂRIU/ s. n. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia. (< engl., fr. factoring) substantiv neutru factoring
fáctoring s.n. (econ.) Metodă prin care o societate comercială se poate elibera de debitele sale comerciale prin vinderea lor către anumite instituții financiare. ♦ Operațiune prin care forme specializate se angajează să încaseze facturile neîncasate de societățile comerciale contra unui comision. • / engl. factoring. substantiv neutru factoring
| factoring substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | factoring | factoringul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | factoring | factoringului |
| plural | — | — | |