reduceri si promotii 2018
Definitie factor - ce inseamna factor - Dex Online

factor definitie

FÁCTOR1 s.m. 1. Ceea ce determină, face să ia naștere un proces, o acțiune. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unui produs. [< fr. facteur, cf. lat. factor]. substantiv masculin factor

FÁCTOR2 s.m. Funcționar, agent poștal care distribuie corespondența la adresă. [< fr. facteur]. substantiv masculin factor

FÁCTOR s. m. 1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc. ♦ ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită. 4. coeficient; poștaș. 5. funcționar, agent poștal care distribuie corespondența. (< fr. facteur, lat. factor) substantiv masculin factor

fáctor s. m., pl. fáctori substantiv masculin factor

*fáctor m. (rus. germ. faktor, fr. facteur, d. lat. fáctor, -óris, făcător. Cp. cu doctor). Împărțitor de scrisorĭ și telegrame, curier postal [!] ș. a. Mat. Fie-care din numerele care concură să formeze un product: factor comun. Fig. Fie-care din elementele care concură la un rezultat: factoriĭ politicĭ. substantiv masculin factor

factor m. 1. amploiat care duce obiectele transportate la destinațiunea lor; factor la drumul de fier; 2. Arit. fiecare din cantitățile cari se multiplică între ele spre a forma un produs; 3. fig. fiecare din elementele cari concură la un rezultat. substantiv masculin factor

FÁCTOR1, factori, s. m. 1. Cauză, forță motrice, moto­rul unui proces sau una din condițiile principale ale pro­ducerii lui. Industrializarea socialistă este factorul prin­cipal în transformarea socialistă a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. 2. (Mat.) Fiecare din cantitățile care, înmulțite între ele, dau un produs. ◊ Factor prim = fiecare din numerele prime la care se împarte exact un număr dat. Des­compunerea unui număr în factori primi v. descompunere. Factor comun v. c o m u n. substantiv masculin factor

FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. substantiv masculin factor

FÁCTOR2, factori, s. m. (Uneori determinat prin « poștal ») Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație. De obicei nu se mișcă de la fereastră pînă ce nu sosește factorul. C. PETRESCU, A. 459. Petrachi Hulubi, factorul, pornise la împărțirea corespondenței in oraș. BART, E. 20. Clipele cele mai fericite erau sosirea factorului și aceea cînd, pe seară, treceau singure strada la cutia de peste drum, să puie acolo cu mina lor răspunsul. BASSARABESCU, V. 21. – Accentuat și: factór. substantiv masculin factor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului factor

factor   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular factor factorul
plural factori factorii
genitiv-dativ singular factor factorului
plural factori factorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z