factitiv definitie

credit rapid online ifn

FACTITÍV adj.n. Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază. [< fr. factitif]. adjectivfactitiv

FACTITÍV adj. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea. (< fr. factitif) adjectivfactitiv

credit rapid online ifn

factitív1 adj. m.; f. factitívă, pl. factitíve adjectivfactitiv

factitív2 s. n., pl. factitíve adjectivfactitiv

FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. adjectivfactitiv

FACTITÍV, -Ă, factitivi, -e, adj. (Gram.; de obicei în e x p r.) Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază; verb cauzativ. În fraza «varza acră ruginește cuțitul» verbul «a rugini» este factitiv. adjectivfactitiv

FACTITÍVĂ adj. f. v. factitiv1. adjectivfactitivă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifactitiv

factitiv  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular factitiv factitivul factiti factitiva
plural factitivi factitivii factitive factitivele
genitiv-dativ singular factitiv factitivului factitive factitivei
plural factitivi factitivilor factitive factitivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z