FACTICITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este factic. 2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existenței; lipsa unei justificări raționale. (< fr. facticité) substantiv femininfacticitate
facticitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | facticitate | facticitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | facticități | facticității |
plural | — | — |