FACTICITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este factic. 2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existenței; lipsa unei justificări raționale. (< fr. facticité) substantiv femininfacticitate
| facticitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | facticitate | facticitatea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | facticități | facticității |
| plural | — | — | |