FÁCTIC, -Ă adj. referitor la acțiunea de a crea, a alcătui, a forma. (< germ. faktisch) adjectivfactic
FACTÍCE adj.invar. (Rar) Prefăcut; nefiresc; artificial. [< fr. factice]. invariabilfactice
FACTÍCE adj. inv. artificial; nefiresc, prefăcut. (< fr. factice) invariabilfactice
*factíce adj. (fr. factice, d. lat. facticius). Artificial, imitat: apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural: suferință factice. – Pl. f. ar trebui să fie în ĭ, ca rece, recĭ. Totușĭ nu se zice de cît durerĭ factice. Forma maĭ corectă la sing. ar fi fost facticiŭ. Cp. cu novice. invariabilfactice
factíce (livr.) adj. invar. invariabilfactice
factice a. 1. făcut sau imitat prin artă: piatră factice; 2. fig. ce nu-i natural: durere factice. invariabilfactice
FACTÍCE adj. invar. (Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut. Râs factice. – Din fr. factice. invariabilfactice
FACTÍCE adj. invar. (Franțuzism rar) Artificial, prefăcut. Calmul acesta pe care și-l impunea era factice. VLAHUȚĂ, O. A. III 148. invariabilfactice