FACSIMILÁ vb. tr. a reproduce în facsimil. (< engl. facsimile) verb tranzitivfacsimila
facsimila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)facsimila | facsimilare | facsimilat | facsimilând | singular | plural | ||
facsimilând | facsimilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | facsimilez | (să)facsimilez | facsimilam | facsimilai | facsimilasem | |
a II-a (tu) | facsimilezi | (să)facsimilezi | facsimilai | facsimilași | facsimilaseși | ||
a III-a (el, ea) | facsimilează | (să)facsimilai | facsimila | facsimilă | facsimilase | ||
plural | I (noi) | facsimilăm | (să)facsimilăm | facsimilam | facsimilarăm | facsimilaserăm | |
a II-a (voi) | facsimilați | (să)facsimilați | facsimilați | facsimilarăți | facsimilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | facsimilează | (să)facsimileze | facsimilau | facsimilară | facsimilaseră |