FACÓNDĂ s.f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr. faconde, cf. lat. facundia]. substantiv femininfacondă
FACÓNDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde) substantiv femininfacondă
FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia. substantiv femininfacondă
facondă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | facondă | faconda |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | faconde | facondei |
plural | — | — |