FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare]. adjectivfacilita
FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare]. verb tranzitivfacilita
FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare) verb tranzitivfacilita
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză verb tranzitivfacilita
facilità v. a înlesni, a ușura. verb tranzitivfacilità
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. verb tranzitivfacilita
FACILITÁ, facilitez, vb. I. T r a n z. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. verb tranzitivfacilita
*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc. verb tranzitivfacilitez
facilitat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | facilitat | facilitatul | facilitată | facilitata |
plural | facilitați | facilitații | facilitate | facilitatele | |
genitiv-dativ | singular | facilitat | facilitatului | facilitate | facilitatei |
plural | facilitați | facilitaților | facilitate | facilitatelor |