FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare]. verb tranzitivfacilita
FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare) verb tranzitivfacilita
facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză verb tranzitivfacilita
facilità v. a înlesni, a ușura. verb tranzitivfacilità
FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. verb tranzitivfacilita
FACILITÁ, facilitez, vb. I. T r a n z. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. verb tranzitivfacilita
*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc. verb tranzitivfacilitez
facilita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)facilita | facilitare | facilitat | facilitând | singular | plural | ||
facilitând | facilitați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | facilitez | (să)facilitez | facilitam | facilitai | facilitasem | |
a II-a (tu) | facilitezi | (să)facilitezi | facilitai | facilitași | facilitaseși | ||
a III-a (el, ea) | facilitează | (să)facilitai | facilita | facilită | facilitase | ||
plural | I (noi) | facilităm | (să)facilităm | facilitam | facilitarăm | facilitaserăm | |
a II-a (voi) | facilitați | (să)facilitați | facilitați | facilitarăți | facilitaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | facilitează | (să)faciliteze | facilitau | facilitară | facilitaseră |