FACÍL, -Ă adj. (Liv.) 1. Care se poate produce, care se poate provoca ușor. 2. Ușuratic, superficial. ♦ Care creează, care face ceva ușor, fără eforturi mari. [< fr., it. facile, cf. lat. facilis – ușor de făcut]. adjectivfacil
FACÍL, -Ă adj. 1. care se poate face cu efort minim. 2. ușuratic, superficial. (< fr. facile, lat. facilis) adjectivfacil
*fácil, -ă adj. (lat. fácilis. V. dificil). Rar. Ușor de făcut. Adv. Lesne. – Fals facíl (după fr.). adjectivfacil
facíl adj. m., pl. facíli; f. facílă, pl. facíle adjectivfacil
facil a. ușor, lesne. adjectivfacil
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis. adjectivfacil
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. (Franțuzism) 1. Care se produce ușor, care se manifestă ușor, care poate fi provocat cu ușurință; ușor. La vîrsta aceea însă energia sufletească... se împrăștia pe atîtea căi... rîsul și plînsul facil, strigăte, neastîmpăr de mișcări. VLAHUȚĂ, CL. 187. 2. Care se mulțumește cu puțin; superficial, ușuratic. Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil. IBRĂILEANU, SP. CR: 108. ♦ (Substantivat) Latură sau aspect superficial al unui lucru. Va trebui să se combată «facilul» din unele lucrări ale compozitorilor noștri. CONTEMPORANUL, s. II, 1949, nr. 158, 5/5. adjectivfacil
facil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | facil | facilul | facilă | facila |
plural | facili | facilii | facile | facilele | |
genitiv-dativ | singular | facil | facilului | facile | facilei |
plural | facili | facililor | facile | facilelor |