FACIÁL, -Ă adj. Aparținând feței, al feței. [Pron. -ci-al. / < fr. facial, cf. lat. facies – față]. adjectivfacial
*faciál, -ă adj. (fr. facial, d. lat. facies, față). Anat. De la față: mușchĭ facial. Unghĭ facial, format de întîlnirea a doŭă liniĭ, una verticală, care e presupusă că trece pin [!] dințiĭ incizivĭ [!] superiorĭ și pe la sprincene, și alta orizontală, care e presupusă că trece pe dedesuptu [!] urechiĭ pin rădăcina dinților incizivĭ superiorĭ. adjectivfacial
faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále adjectivfacial
facial a. ce ține de față: nerv, mușchiu, unghiu facial. adjectivfacial
FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial. adjectivfacial
FACIÁL, -Ă, faciali -e, adj. (Anat.) Care ține de față, al feței. Nervi faciali. Mușchi faciali. – Pronunțat: -ci-al. adjectivfacial
facial adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | facial | facialul | facială | faciala |
plural | faciali | facialii | faciale | facialele | |
genitiv-dativ | singular | facial | facialului | faciale | facialei |
plural | faciali | facialilor | faciale | facialelor |