facțiune definitie

*facțiúne f. (lat. fáctio, -ónis, d. factus, făcut). Pază făcută de soldațiĭ unuĭ post. Fig. Așteptare prelungită. Partid sedițios. substantiv femininfacțiune

FACȚIÚNE s.f. 1. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. faction, lat. factio]. substantiv femininfacțiune

FACȚIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup dizident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio) substantiv femininfacțiune

facțiúne (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiúnii; pl. facțiúni substantiv femininfacțiune

facțiune f. 1. pază făcută pe rând de soldații unui post; 2. partid ce caută a turbura Statul, a dezorganiza societatea. substantiv femininfacțiune

FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane care urmăresc să provoace tulburări într-un stat; clică. – Pronunțat: -ți-u-. substantiv femininfacțiune

FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis. substantiv femininfacțiune