FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler]. adjectivfabula
FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler]. verb tranzitivfabula
FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler) verb tranzitivfabula
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză verb tranzitivfabula
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. verb tranzitivfabula
fabulat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fabulat | fabulatul | fabulată | fabulata |
plural | fabulați | fabulații | fabulate | fabulatele | |
genitiv-dativ | singular | fabulat | fabulatului | fabulate | fabulatei |
plural | fabulați | fabulaților | fabulate | fabulatelor |