FABULÁRE, fabulări, s. f. Faptul de a fabula. – V. fabula. substantiv femininfabulare
FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler]. verb tranzitivfabula
FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler) verb tranzitivfabula
*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză verb tranzitivfabula
FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. verb tranzitivfabula
fabulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fabulare | fabularea |
plural | fabulări | fabulările | |
genitiv-dativ | singular | fabulări | fabulării |
plural | fabulări | fabulărilor |