fabulație definitie

FABULÁȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulație. [Gen. -iei, var. fabulațiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio]. substantiv femininfabulație

FABULÁȚIE s. f. 1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună. 2. povestire alegorică. 3. afabulație. (< fr. fabulation, lat. fabulatio) substantiv femininfabulație

fabuláție (-ți-e) s. f., art. fabuláția (-ți-a), g.-d. art. fabuláției; pl. fabuláții, art. fabuláțiile (-ți-i-) substantiv femininfabulație

FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare ca reale; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. substantiv femininfabulație