reduceri si promotii 2018
Definitie fabula - ce inseamna fabula - Dex Online
Alege sensul dorit: fabula - substantiv feminin fabula - verb tranzitiv

fabula definitie

FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ◊ scurtă narațiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ◊ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. (< lat. fabula) substantiv feminin fabulă

fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule substantiv feminin fabulă

fábulă (fábule), s. f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s. m.; fabulos, adj.; fabulați(un)e, s. f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă. substantiv feminin fabulă

FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< lat. fabula]. substantiv feminin fabulă

*fábulă f., pl. e (lat. fábula, din aceĭașĭ răd. cu fama, faĭmă). Mică povestire, de ordinar în versurĭ, care ascunde moralitatea supt [!] vălu uneĭ ficțiunĭ: fabulele luĭ Esop, Fedru, Lafontaine, Donicĭ. Mit, poveste: zeiĭ din fabulă. Legendă, istorie falsă: vorba asta e o fabulă. substantiv feminin fabulă

fabulă f. 1. povestire alegorică ce conține un adevăr moral sub vălul unei ficțiuni ușoare: fabulele lui Donici; 2 lucru plăsmuit: e o fabulă; 3. pricină de râs: a ajuns fabula orașului; 4. mitologie: zeii fabulei. substantiv feminin fabulă

FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. ♦ (Rar) Subiect al unei opere literare. – Din lat. fabula. substantiv feminin fabulă

FÁBULĂ, fabule, s. f. Scurtă povestire alegorică (de obicei în versuri) ai cărei eroi sînt mai ales animale sau lucruri personificate și în care autorul satirizează anumite moravuri și deprinderi cu scopul de a le îndrepta. Fabula a constituit în toate timpurile un gen polemic de mare eficacitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 3/1. substantiv feminin fabulă

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler]. verb tranzitiv fabula

FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler) verb tranzitiv fabula

*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză verb tranzitiv fabula

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler. verb tranzitiv fabula

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului fabula

fabula   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fabula fabulare fabulat fabulând singular plural
fabulând fabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fabulez (să) fabulez fabulam fabulai fabulasem
a II-a (tu) fabulezi (să) fabulezi fabulai fabulași fabulaseși
a III-a (el, ea) fabulea (să) fabulai fabula fabulă fabulase
plural I (noi) fabulăm (să) fabulăm fabulam fabularăm fabulaserăm
a II-a (voi) fabulați (să) fabulați fabulați fabularăți fabulaserăți
a III-a (ei, ele) fabulea (să) fabuleze fabulau fabula fabulaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z