reduceri si promotii 2018
Definitie fabricare - ce inseamna fabricare - Dex Online

fabricare definitie

FABRICÁRE s.f. Acțiunea de a fabrica; fabricație. [< fabrica]. substantiv feminin fabricare

fabricáre (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fabricắrii substantiv feminin fabricare

fabricare f. 1. acțiune, mod de a fabrica; 2. rezultatul acestei acțiuni. substantiv feminin fabricare

FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica.V. fabrica. substantiv feminin fabricare

FABRICÁRE s. f. Acțiunea de a fabrica. substantiv feminin fabricare

fabricațiúne f. (lat. fabricátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a fabrica: postav de bună fabricațiune. Lucru fabricat: fabricațiune străină. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre. substantiv feminin fabricațiune

*fábric, a v. tr. (lat. fábrico, -áre, și fábricor, -ári). Fac oare-care lucrurĭ pin [!] ajutoru mașinilor orĭ altor instrumente: a fabrica arme, mobile, plugurĭ. Fig. Inventez: poeziile atribuite luĭ Osian au fost fabricate de Mac-Pherson. verb tranzitiv fabric

FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare]. verb tranzitiv fabrica

FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare) verb tranzitiv fabrica

fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică verb tranzitiv fabrica

fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj. verb tranzitiv fabrica

fabricà v. 1. a face prin procedări mecanice; a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice; 3. fig. a plăsmui: a fabrica o istorie verb tranzitiv fabricà

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare. verb tranzitiv fabrica

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce măr­furi în serie și în cantități mari, prelucrînd materia primă într-o fabrică sau într-o uzină. Uzinele « Steagul Roșu » din Orașul Stalin au fabricat primele tractoare romînești. ◊ R e f l. pas. În țara noastră se fabrică astăzi mașini și utilaje industriale care înainte erau im­portate din străinătate cu prețul înrobirii țării noastre către imperialiștii străini. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 58. ♦ A face, a confecționa. Era un loton vechi, cu table murdare și sleite, cu bilele desperecheate și în mare parte fabricate de mîna lui Hariton. C. PETRESCU, A. 275. ♦ F i g. A născoci, a plăsmui. Scriitorii noștri cred că este destul a-și boteza eroii... cu niște nume pe care le cred poetice și pe care le fabrică singuri. MACEDONSKI, O. IV 92. Îmi ceti o compunere a sa care n-ar fi rea dacă autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin ori­ginalitate... fabricînd de la sine ziceri, și vrute și ne­vrute. NEGRUZZI, S. I 255. verb tranzitiv fabrica

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fabricare

fabricare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fabricare fabricarea
plural fabricări fabricările
genitiv-dativ singular fabricări fabricării
plural fabricări fabricărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z