fabrica definitie

a lua (pe cineva) în fabrică expr. a face reproșuri (cuiva), a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) 2. a bate (pe cineva) substantiv femininalua

FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie și în cantități mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica]. substantiv femininfabrică

FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie și în cantități mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik) substantiv femininfabrică

fabrică f. stabiliment unde se fabrică obiecte pentru comerț: preț, marfă de fabrică. substantiv femininfabrică

fábrică (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fábricii; pl. fábrici substantiv femininfabrică

fábrică f., pl. ĭ (lat. fábrica [fr. forge], d. fáber, meseriaș, ferar [!], din aceĭașĭ răd. cu facio, fac. V. faur). Manufactură, stabiliment în care se fabrică ceva: fabrică de arme, de încălțăminte. Prețu fabriciĭ, prețu cu care fabricantu vinde articulele [!] luĭ în comerciŭ. Marca fabriciĭ, semnu, blazonu pin [!] care se distinge o fabrică de alta. substantiv femininfabrică

fábrică (făbrici), s. f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s. m.; fabricat, s. n., din germ. Fabrikat; fabricați(un)e, s. f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika. substantiv femininfabrică

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik. substantiv femininfabrică

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Ansamblu de instalații indus­triale, grupate în același loc și avînd o organizație uni­tară, în care se prelucrează o materie primă cu ajutorul mașinilor și pe bază de diviziune a muncii, pentru a produce în special mărfuri de larg consum, în serie și în cantități mari. Mii de lucrători pornesc spre fabrici și ateliere. BOGZA, A. Î. 247. În fabrici focu-nvie prin cup­toare, Și-n huiet lung tăcerea se preface, Și harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare, NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Din coșurile înalte ale fabricilor gîlgîie rotocoale negre de fum. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Din Frauenfeld am mers în Islicon, unde sînt multe fabrici, întru care să lu­crează stambe. GOLESCU, Î. 164. ◊ (Ironic) Galbeni, stupi... trebuia să ducă dascălii poclon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni. CREANGĂ, A. 81. ◊ Expr. (Familiar) A lua (pe cineva) în fabrică = a lua la rost, a muștrului. A intra în fabrica cuiva = a fi luat la rost, a fi muștruluit. – Pl. și: (popular) făbrici. substantiv femininfabrică

a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva). substantiv femininavârîînfabrică

a intra în fabrică expr. 1. a fi certat, a primi reproșuri, a i se cere socoteală. 2. a fi bătut. substantiv femininaintraînfabrică

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri. substantiv femininfabricadetunsouă

a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie. substantiv femininabăgaînfabricădepumni

a-și băga cuponul în fabrică expr. (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. substantiv femininașibăgacuponulînfabrică