FABIANÍSM s.n. Doctrina fabienilor. [Pron. -bi-a-. / cf. fr. fabianisme, it. fabianismo, germ. Fabianismus]. substantiv neutrufabianism
FABIANÍSM s. n. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. (< engl. fabianism, fr. fabianisme) substantiv neutrufabianism
fabianísm s.n. (polit.) Doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfârșitul sec. 19, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism prin reformare și înscrierea în cadrul legal existent. • sil. -bi-a-. / engl. fabianism, fr. fabianisme; cf. nm. pr. Quintus Fabius Maximus, supranumit Cunctator „temporizatorul”, general roman, celebru pentru tactica sa temporizatoare în lupta împotriva lui Hannibal.(DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutrufabianism
fabianísm (-bi-a-) s. n. substantiv neutrufabianism
FABIANÍSM s. n. Doctrină care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme. substantiv neutrufabianism
fabianism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fabianism | fabianismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fabianism | fabianismului |
plural | — | — |