reduceri si promotii 2018
Definitie fărma - ce inseamna fărma - Dex Online

fărma definitie

farm, V. fărîm. temporar farm

farm, V. fărîm. verb tranzitiv farm

fărî́m și sfărî́m orĭ -rám, a -ărîmá și (ob.) a -ărăma (vechĭ fărî́m, a și fărim, a ) și (maĭ rar) farm și sfarm, a -ărmá v. tr. (alb. thărrmónĭ, fărîm, care ar veni d. lat. fragmĭnare, a fragmenta. – Se conj. ca dărîm). Prefac în bucățele, în fărîme, sparg: a sfărăma un bulgăre de pămînt. Fig. Nimicesc, înlătur: a sfărăma lanțurile tiraniiĭ. V. refl. Pînea [!] uscată se sfărîmă. A sfărăma pe cineva în bătaĭe, a-l bate grozav. verb tranzitiv fărîm

fărmà v. (poetic) a fărăma: vântul o creangă farmă EM. verb tranzitiv fărmà

FĂRMÁ vb. I v. fărâma. verb tranzitiv fărma

FĂRMÁ vb. I v. fărîma. verb tranzitiv fărma

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă. verb tranzitiv fărâma

FĂRÎMÁ, fărî́m, vb. I. Tranz. A preface (ceva) în fărîme, a rupe în bucăți, a frînge, a sparge; fig. a zdrobi, a nimici, a distruge. V. sfărîma. Minerii... Fărîmă muntele în cioburi mărunte. DEȘLIU, G. 46. Vîntul... ne-a fărîmat adăpostul. SAHIA, N. 80. D-alei, doamne, Ștefan-vodă, Copil ești, ori tot mai crești ? Nu-ți mai fărîma oastea ! TEODORESCU, P. P. 523. ◊ (Poetic) Pîrăul curgea fărîmînd lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scînteioare de aur. SADOVEANU, O. V 179. Copitele cailor fărîmau apa în stropi. id. F. J. 706. Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, P. 24. ◊ Expr. A-și fărîma capul = a-și bate capul, v. bate.Refl. A se destrăma. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărîmîndu-se în bulgărași de argint. SADOVEANU, O. III 364. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 67. – Variante: fărmá (fărm și farm) (ANGHEL, Î. G. 9, SBIERA, P. 146, EMINESCU, O. I 83) vb. I. verb tranzitiv fărîma

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului fărma

fărma   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fărma fărmare fărmat fărmând singular plural
fărmând fărmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fărm (să) fărm fărmam fărmai fărmasem
a II-a (tu) fărmi (să) fărmi fărmai fărmași fărmaseși
a III-a (el, ea) farmă (să) fărmai fărma fărmă fărmase
plural I (noi) fărmăm (să) fărmăm fărmam fărmarăm fărmaserăm
a II-a (voi) fărmați (să) fărmați fărmați fărmarăți fărmaserăți
a III-a (ei, ele) farmă (să) farme fărmau fărma fărmaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z