fărmăca definitie

1) fármec n., pl. e (lat. phármacum, d. vgr. phármakon, medicament, venin, la pl. „farmece”. V. farmacie). Est. Pl. Fărmăcătorie [!], vrajă, oare-care micĭ obĭecte și substanțe descîntate crezînd că așa veĭ face altuĭa un răŭ saŭ un bine: a face farmece. Fig. Încîntare, grație, atracțiune irezistibilă: farmecu frumusețiĭ. Ca pin [!] farmec, ca pin minune, îndată (vorbind de o schimbare). – În nord farmăc, pl. ăce și ece. Vechĭ și farmăcă, f., pl. ăcĭ. Și azĭ în est pl. f. farmecĭ. În vest pl. n. farmece. V. fapt și făcut 1. temporarfarmec

2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare [!].Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin [!] farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc. verb tranzitivfarmec

fărmăcá, V. farmec 2. verb tranzitivfărmăca

FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. verb tranzitivfărmăca

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec. verb tranzitivfermeca

FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. verb tranzitivfărmăca

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a atrage, a ademeni. Glasul lui curgea domol și basmul ne fermeca pe toți ca un cintec frumos. SADOVEANU, O. VII 322. Ascult vîntul cum suflă in pînzele albe și cum șuieră cîteodată așa de dulce, așa de plăcut, că te farmecă. DUNĂREANU, CH. 56. Pe tine te răpește al trestiilor cînt, Îți farmecă auzul bătăile de vînt. PĂUN-PINCIO, P. 45. 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a vrăji. Parcă eu l-am fermecat Cu otravă și cu spirt. SEVASTOS, C. 259. -Variantă: fărmăcá (CREANGĂ, P. 164) vb. I. verb tranzitivfermeca

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluifărmăca

fărmăca   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)fărmăca fărmăcare fărmăcat fărmăcând singular plural
fărmăcând fărmăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) farmăc (să)farmăc fărmăcam fărmăcai fărmăcasem
a II-a (tu) farmeci (să)farmeci fărmăcai fărmăcași fărmăcaseși
a III-a (el, ea) farmăcă (să)fărmăcai fărmăca fărmăcă fărmăcase
plural I (noi) fărmăcăm (să)fărmăcăm fărmăcam fărmăcarăm fărmăcaserăm
a II-a (voi) fărmăcați (să)fărmăcați fărmăcați fărmăcarăți fărmăcaserăți
a III-a (ei, ele) farmăcă (să)farmece fărmăcau fărmăca fărmăcaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z