reduceri si promotii 2018
Definitie fărâmița - ce inseamna fărâmița - Dex Online

fărâmița definitie

fărâmíță s. f., g.-d. art. fărâmíței; pl. fărâmíțe substantiv feminin fărâmiță

FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță. substantiv feminin fărâmiță

FĂRÎMÍȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68. substantiv feminin fărîmiță

fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne [!]. – Și sf-. temporar fărămiță

fărămițà v. a face mici fărăme. temporar fărămițà

fărâmițá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițeáză verb tranzitiv fărâmița

fărămițà v. a face mici fărăme. verb tranzitiv fărămițà

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță. verb tranzitiv fărâmița

FĂRÎMIȚÁ, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea.Fig. Bur­ghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1. verb tranzitiv fărîmița

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului fărâmița

fărâmița   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fărâmița fărâmițare fărâmițat fărâmițând singular plural
fărâmițând fărâmițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fărâmițez (să) fărâmițez fărâmițam fărâmițai fărâmițasem
a II-a (tu) fărâmițezi (să) fărâmițezi fărâmițai fărâmițași fărâmițaseși
a III-a (el, ea) fărâmițea (să) fărâmițai fărâmița fărâmiță fărâmițase
plural I (noi) fărâmițăm (să) fărâmițăm fărâmițam fărâmițarăm fărâmițaserăm
a II-a (voi) fărâmițați (să) fărâmițați fărâmițați fărâmițarăți fărâmițaserăți
a III-a (ei, ele) fărâmițea (să) fărâmițeze fărâmițau fărâmița fărâmițaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z