reduceri si promotii 2018
Definitie fățuit - ce inseamna fățuit - Dex Online

fățuit definitie

fățuít s. n. adjectiv fățuit

FĂȚUÍT1 s. n. Fățuire. – V. fățui. adjectiv fățuit

FĂȚUÍT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafața netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafața unei construcții) cu tencuiala netezită. – V. fățui. adjectiv fățuit

FĂȚUÍT1 s. n. Faptul de a fățui; fățuire, fățuială. adjectiv fățuit

FĂȚUÍT2, -Ă, fățuiți, -te, adj. (Despre obiecte) Ne­tezit, șlefuit, geluit; (despre construcții de zid) cu tencuiala netezită. Lemn fățuit. Prispă fățuită. – Variantă: fețuít, -ă adj. adjectiv fățuit

fățuì v. 1. a netezi, a lustrui; 2. fam. a bate: îl mai fățuiră, îl mai trudiră ISP. [Lit. a da o față frumoasă]. verb tranzitiv fățuì

fățuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățuiésc, imperf. 3 sg. fățuiá; conj. prez. 3 să fățuiáscă verb tranzitiv fățui

FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aplicată pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui. verb tranzitiv fățui

FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte) A netezi prin cioplire, frecare etc. Tîmplarul fățuiește scîndura cu rindeaua.Absol. Artiștii lui Neagoie Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scli-viseau subțire cu dăltița. ODOBESCU, S. II 513. ♦ A netezi tencuiala pe ziduri sau pe pereți. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3.. (În legătorie) A fălțui. 4. Fig. (Popular, cu _privire la o persoană) A bate, a pălmui (peste față). Îl luară din nou la tîrbăceală. Umbla prin mîinile lor, de la unul la altul, ca o minge. Îl mai fățuiră, îl mai trudiră, de credeai că se pierde prin mîinele lor. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: fețuí (la TDRG) vb. IV. verb tranzitiv fățui

1) fățuĭésc, V. fălțuĭesc verb tranzitiv fățuĭesc

2) fățuĭésc v. tr. (d. față). Netezesc, lustruĭesc, vorbind de scîndurĭ cînd le tragĭ la rîndea a doŭa oară. Fig. Iron. Bat (lovesc) pe cineva. – Și fe-. verb tranzitiv fățuĭesc

fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt [!] infl. luĭ față). verb tranzitiv fălțuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fățuit

fățuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fățuit fățuitul fățui fățuita
plural fățuiți fățuiții fățuite fățuitele
genitiv-dativ singular fățuit fățuitului fățuite fățuitei
plural fățuiți fățuiților fățuite fățuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z