EXUBERÁ vb. intr. a fi prea plin; a fi din abundență. (< lat. exuberare) verbexubera
*exuberéz v. intr. (lat. ex-úbero, -áre, d. ex, afară din, și uber, „abundant” [!], și „uger”. V. uger). Abund foarte mult: lacu exuberează în pește. V. buĭecesc. verbexuberez
exuberare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | exuberare | exuberarea |
plural | exuberări | exuberările | |
genitiv-dativ | singular | exuberări | exuberării |
plural | exuberări | exuberărilor |