exuberant definitie

credit rapid online ifn

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, îmbelșugat. [< fr. exubérant, cf. lat. exuberans]. adjectivexuberant

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr. exubérant, lat. exuberans) adjectivexuberant

credit rapid online ifn

*exuberánt, -ă adj. (lat. exúberans, -ántis). Foarte abundant [!], buĭac: vegetațiune exuberantă. Adv. În mod exuberant. adjectivexuberant

exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte adjectivexuberant

exuberant a. prea abundant. adjectivexuberant

EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. adjectivexuberant

EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. Care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare excesive; de o vioiciune excesivă, expansiv. Era o scri­soare exuberantă, ca un strigăt de triumf și veselă ca o glumă. V. ROM. noiembrie 1953, 68. Sînt două puncte culminante contrastînd în viața poporului: primul e căsă­toria, nunta, cu toată veselia ei exuberantă, al doilea e moartea, cu toată durerea ei nemărginită. GHEREA, ST. CR. III 320. adjectivexuberant

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexuberant

exuberant  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exuberant exuberantul exuberantă exuberanta
plural exuberanți exuberanții exuberante exuberantele
genitiv-dativ singular exuberant exuberantului exuberante exuberantei
plural exuberanți exuberanților exuberante exuberantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z