reduceri si promotii 2018
Definitie exuberanță - ce inseamna exuberanță - Dex Online

exuberanță definitie

*exuberánt, -ă adj. (lat. exúberans, -ántis). Foarte abundant [!], buĭac: vegetațiune exuberantă. Adv. În mod exuberant. adjectiv exuberant

exuberánt adj. m., pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánte adjectiv exuberant

exuberant a. prea abundant. adjectiv exuberant

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, îmbelșugat. [< fr. exubérant, cf. lat. exuberans]. adjectiv exuberant

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr. exubérant, lat. exuberans) adjectiv exuberant

EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. adjectiv exuberant

EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. Care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare excesive; de o vioiciune excesivă, expansiv. Era o scri­soare exuberantă, ca un strigăt de triumf și veselă ca o glumă. V. ROM. noiembrie 1953, 68. Sînt două puncte culminante contrastînd în viața poporului: primul e căsă­toria, nunta, cu toată veselia ei exuberantă, al doilea e moartea, cu toată durerea ei nemărginită. GHEREA, ST. CR. III 320. adjectiv exuberant

EXUBERÁNȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia]. substantiv feminin exuberanță

EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia) substantiv feminin exuberanță

*exuberánță f., pl. e (lat. exuberantia). Abundanță [!] foarte mare: exuberanță de vegetațiune, (fig.) de cuvinte, de argumente. substantiv feminin exuberanță

exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe substantiv feminin exuberanță

exuberanță f. supra-abundanță: o exuberanță de forță. substantiv feminin exuberanță

EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. substantiv feminin exuberanță

EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. Bucurie, vioiciune mani­festată fără măsură; euforie. În exuberanța lui, băiatul Motl nu uită să dezvăluie structura socială a tîrgului prin care zburdă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/2. 2. Bogăție, varietate, îmbelșugare. substantiv feminin exuberanță

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului exuberanță

exuberanță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exuberanță exuberanța
plural exuberanțe exuberanțele
genitiv-dativ singular exuberanțe exuberanței
plural exuberanțe exuberanțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z