EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque, lat. extrinsecus]. adjectivextrinsec
EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. care vine, care este luat din afară, din circumstanțele exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care conține impurități. (< fr. extrinsèque, lat. extrinsecus) adjectivextrinsec
*extrinséc, -ă adj. (fr. extrinsèque, d. lat. extrinsecus). Care vine de afară: cauzele extrinsecĭ ale uneĭ boale [!]. Valoare extrinsecă a uneĭ monete, valoare fictivă, convențională. Adv. În mod extrinsec. V. intrinsec. adjectivextrinsec
extrinséc adj. m., pl. extrinséci; f. extrinsécă, pl. extrinséce adjectivextrinsec
extrinsec a. care vine din afară sau s’află în afară: cauză extrinsecă. adjectivextrinsec
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque. adjectivextrinsec
EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -e, adj. (Despre cauzele fenomenelor, despre valoarea lucrurilor, în opoziție cu intrinsec) Care vine din afară, care nu provine din esența lucrului. Valoare extrinsecă. adjectivextrinsec
extrinsec adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | extrinsec | extrinsecul | extrinsecă | extrinseca |
plural | extrinseci | extrinsecii | extrinsece | extrinsecele | |
genitiv-dativ | singular | extrinsec | extrinsecului | extrinsece | extrinsecei |
plural | extrinseci | extrinsecilor | extrinsece | extrinsecelor |