extremitate definitie

EXTREMITÁTE s.f. Capăt, limită, parte extremă, hotar. ♦ Parte terminală a unui organ sau a corpului. [Var. estremitate s.f. / cf. fr. extrémité, lat. extremitas]. substantiv femininextremitate

EXTREMITÁTE s. f. punct final, limită, parte extremă, hotar. ◊ parte terminală a unui organ sau a corpului. (< fr. extrémité, lat. extremitas) substantiv femininextremitate

*extremitáte f. (extrémitas, -átis). Parte extremă, capăt: extremitatea uneĭ funiĭ, uneĭ strade [!]. Vîrf: extremitatea unuĭ copac. Situațiune extremă (dificilă), aman: a fi la extremitate. Pl. Mînile [!] și picĭoarele: a avea extremitățile înghețate. Acte de violență, de furie: a ajunge la extremitățĭ. substantiv femininextremitate

extremitáte s. f., g.-d. art. extremitắții; pl. extremitắți substantiv femininextremitate

extremitate f. 1. parte extremă, margine: extremitatea uliței; 2. capăt, căpătâiu: extremitatea unei funii; 3. starea unui bolnav care e să moară: e la extremitate; 4. ultimă stare de nenorocire, de suferință; 5. pl. Anat. brațele și gambele. substantiv femininextremitate

EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, punct final. ♦ Parte terminală, periferică a unui organ sau a corpului. – Din fr. extrémité. substantiv femininextremitate

EXTREMITÁTE, extremități, s. f. Limită, parte extremă, capăt al unui lucru, punct final. Extremitățile șinelor. ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremitate la (sau în) alta = a trece de la o extremă la alta, v. extremă. ♦ Parte terminală, periferică a corpului sau a unui organ. Mai ales extremitățile sînt expuse la degerături. substantiv femininextremitate