extras definitie

EXTRÁS s.n. 1. Fragment, pasaj, citat scos, reprodus dintr-o lucrare. ♦ Act în care s-au reprodus fragmentar părțile esențiale dintr-un document. ◊ În extras = reprodus aparte, fragmentar; extras de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont curent într-o anumită perioadă de timp. ♦ Articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc. tipărit aparte în broșură. 2. Extract. [Var. estras s.n. / < extrage, cf. lat. exstractum, fr. extrait]. adjectiv extras

EXTRÁS s. n. 1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere. 2. (jur.) act în care s-au reprodus fragmentar părți esențiale dintr-un document. ♦ în ~ = reprodus parțial, fragmentar; ~ de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont într-o anumită perioadă de timp. 3. articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc., tipărit aparte în broșură. 4. extract (2). (< extrage) adjectiv extras

*extrás n., pl. e. Formă maĭ rom. îld. extract, ca și manuscris față de manuscript. adjectiv extras

extrás s. n., pl. extráse adjectiv extras

*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr´un corp din care face parte, scot: a extrage zahar [!] din sfeclă, aur dintr´un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr´o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într´un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr. adjectiv extrag

EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment sau pasaj scos dintr-o scriere. ◊ L o c. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. ◊ Extras de cont = situația la zi a creditului și debitului unui cont curent într-un răs­timp determinat; formular pe care sînt trecute aceste date. ♦ Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și tipărit separat în broșură. 2. Extract (1). adjectiv extras

EXTRÁS, extrase, s. n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ◊ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parțial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicație colectivă și machetat separat sub formă de broșură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conține copia operațiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părți dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage. adjectiv extras

*extráct n., pl. e (lat. extractum, d. éx-traho, -tráhere, a extrage). Substanță extrasă dintr´alta printr´o operațiune chimică: extract de carne. Articul [!] orĭ pasagiŭ scos dintr´o carte. Prescurtare dintr´o carte maĭ mare. Copie din registrele la naștere orĭ de moarte: extract de naștere. – Și extras. adjectiv extract

*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr´un corp din care face parte, scot: a extrage zahar [!] din sfeclă, aur dintr´un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr´o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într´un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr. verb tranzitiv extrag

extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare. verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage]. verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere) verb tranzitiv extrage

extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás verb tranzitiv extrage

extrage v. 1. a trage din: a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică: a extrage zahăr din sfecle; 3. a scoate dintr’o carte sau dintr’un registru: a extrage un pasaj dintr’o operă; 4. Arit. a căuta rădăcina unui număr: a extrage rădăcina pătrată sau cubică. verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă. ◊ F i g. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea.Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊ Refl. pas. Oamenii au începutînalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; în expr.) A extrage rădăciua pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat. verb tranzitiv extrage

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului extras

extras   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extras extrasul extra extrasa
plural extrași extrașii extrase extrasele
genitiv-dativ singular extras extrasului extrase extrasei
plural extrași extrașilor extrase extraselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z