extragere definitie

credit rapid online ifn

EXTRÁGERE s.f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. [< extrage]. substantiv femininextragere

extrágere s. f., g.-d. art. extrágerii; pl. extrágeri substantiv femininextragere

credit rapid online ifn

EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. substantiv femininextragere

EXTRÁGERE, extrageri, s. f. Acțiunea de a ex­trage și rezultatul ei. Extragere de rădăcină pătrată.Extragerea sării se făcea mai ales cu sclavii. IST. R.P.R. 47. substantiv femininextragere

*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr´un corp din care face parte, scot: a extrage zahar [!] din sfeclă, aur dintr´un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr´o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într´un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr. verb tranzitivextrag

EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage]. verb tranzitivextrage

EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere) verb tranzitivextrage

extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare. verb tranzitivextrage

extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás verb tranzitivextrage

extrage v. 1. a trage din: a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică: a extrage zahăr din sfecle; 3. a scoate dintr’o carte sau dintr’un registru: a extrage un pasaj dintr’o operă; 4. Arit. a căuta rădăcina unui număr: a extrage rădăcina pătrată sau cubică. verb tranzitivextrage

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). verb tranzitivextrage

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă. ◊ F i g. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea.Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊ Refl. pas. Oamenii au începutînalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; în expr.) A extrage rădăciua pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat. verb tranzitivextrage

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiextragere

extragere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extragere extragerea
plural extrageri extragerile
genitiv-dativ singular extrageri extragerii
plural extrageri extragerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z