extrage definitie

*extrág, -trás, a -tráge v. tr. (ex- și trag, după lat. éx-traho, ex-tráhere). Separ o substanță dintr´un corp din care face parte, scot: a extrage zahar [!] din sfeclă, aur dintr´un bulgăre aurifer. Scot, trag afară: a extrage sare din ocnă, un dinte din gură. Copiez: a extrage un pasagiŭ dintr´o carte. Mat. Caut, găsesc: a extrage rădăcina pătrată saŭ cubică a unuĭ număr. Extrag întregiĭ conținuțĭ într´un număr fracționar, caut de cîte orĭ unitatea e conținută în acest număr. verb tranzitiv extrag

EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage]. verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere) verb tranzitiv extrage

extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare. verb tranzitiv extrage

extráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extrág, imperf. 3 sg. extrăgeá; part. extrás verb tranzitiv extrage

extrage v. 1. a trage din: a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică: a extrage zahăr din sfecle; 3. a scoate dintr’o carte sau dintr’un registru: a extrage un pasaj dintr’o operă; 4. Arit. a căuta rădăcina unui număr: a extrage rădăcina pătrată sau cubică. verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). verb tranzitiv extrage

EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. Mașinile extrag zahărul din sfeclă. ◊ F i g. Din vîna populară extrage Delavrancea și unele motive de basm. VIANU, A. P. 172. 2. A scoate o materie, un corp dintr-un loc sau dintr-un corp în care s-a format ori în care s-a introdus. Și-a extras o măsea.Mierea albinelor poartă parfumul florilor din care-i extrasă. VLAHUȚĂ, O. A. 454. ◊ Refl. pas. Oamenii au începutînalțe sonde. A început să se extragă petrol – o nouă bogăție a regiunii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2819. 3. (Mat.; în expr.) A extrage rădăciua pătrată (cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (la cub etc.), să dea un număr dat. verb tranzitiv extrage

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului extrage

extrage   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extrage extragere extras extrăgând singular plural
extrăgând extrageți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extrag (să) extrag extrăgeam extrăsei extrăsesem
a II-a (tu) extragi (să) extragi extrăgeai extrăseși extrăseseși
a III-a (el, ea) extrage (să) extrăgeai extrăgea extrase extrăsese
plural I (noi) extragem (să) extragem extrăgeam extraserăm extrăseserăm
a II-a (voi) extrageți (să) extrageți extrăgeați extraserăți extrăseserăți
a III-a (ei, ele) extrag (să) extra extrăgeau extraseră extrăseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z