EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer]. verb tranzitivextorca
EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere) verb tranzitivextorca
extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză verb tranzitivextorca
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere. verb tranzitivextorca
EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc. verb tranzitivextorca
| extorca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)extorca | extorcare | extorcat | extorcând | singular | plural | ||
| extorcând | extorcați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | extorchez | (să)extorchez | extorcam | extorcai | extorcasem | |
| a II-a (tu) | extorchezi | (să)extorchezi | extorcai | extorcași | extorcaseși | ||
| a III-a (el, ea) | extorchează | (să)extorcai | extorca | extorcă | extorcase | ||
| plural | I (noi) | extorcăm | (să)extorcăm | extorcam | extorcarăm | extorcaserăm | |
| a II-a (voi) | extorcați | (să)extorcați | extorcați | extorcarăți | extorcaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | extorchează | (să)extorcheze | extorcau | extorcară | extorcaseră | ||