reduceri si promotii 2018
Definitie extern - ce inseamna extern - Dex Online

extern definitie

EXTÉRN, -Ă adj. Aflat în afară, la exterior; venit din afară; exterior; străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state; unghi extern = unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administrează numai la suprafața corpului. // s.m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau în afara locului unde învață meseria. 2. Student în medicină, admis prin concurs ca practicant într-un spital fără a avea dreptul să locuiască în spital. [Cf. fr. externe, lat. externus]. adjectiv extern

EXTÉRN, -Ă I. adj. aflat în afară, din afară; exterior. ♦ politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor. ◊ (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului. II. s. m. f. 1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii. 2. student în medicină practicant într-o clinică. (< fr. externe, lat. externus) adjectiv extern

*extérn, -ă adj. (lat. externus, d. extra, afară. V. exterior, intern). Care e pe afară: boală externă (de ex., de pele [!]). Care locuĭește afară din școală: elev extern. Relativ la străinătate: afacerile externe. Geom. Unghĭ extern, format de doŭă paralele tăĭate de o secantă și situat afară din aceste liniĭ (V. altern). S. m. și f. Un extern, o externă, un elev extern, o elevă externă. Student, studentă în medicină care lucrează pe lîngă internĭ la spital. Ministru de externe (subînț. afacerĭ saŭ lucrurĭ), ministru care comunică cu străinătatea. Patologia externă, a boalelor [!] externe. Adv. Pe afară: această boală nu dispare tratînd-o extern. adjectiv extern

extérn adj. m., s. m., pl. extérni; adj. f., s. f. extérnă, pl. extérne adjectiv extern

extern a. care apare în afară, care vine din afară: boală externă; Ministru de externe, care regulează raporturile României cu țările străine. ║ m. cel ce nu locuiește în școala unde frecventează cursurile, în spitalul unde face practica. adjectiv extern

EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin. ◊ Politică externă = totalitatea metodelor și mijloacelor pe care le folosește un stat în vederea atingerii anumitor obiective pe plan internațional. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață (meseria). 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Din fr. externe, lat. externus. adjectiv extern

EXTÉRN1, -Ă, externi, -e, adj. (În opoziție cu in­tern) Care se află așezat în afară, care se exercită în afară, care vine de afară; din afară, exterior; străin. Acele opere... au fost... scrise cu un anumit scop, extern artei. IBRĂILEANU, SP. CR. 218. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Politica externă a statului nostru democrat-popular este o politică de apărare a păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. Comerț extern (ieșit din uz) = comerț exterior. ◊ Ministerul Afacerilor Externe sau (prescurtat) Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a statului respectiv în problemele privitoare la relațiile internaționale. ◊ (Geom.) Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. Unghiuri alterne externe v. altern. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. adjectiv extern

EXTÉRN2, -Ă, externi, -e, s. m. și f. 1. (În opo­ziție cu intern) Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde își învață meseria. In 1895 am ieșit din internat și am terminat liceul ca extern. GALACTION, O. I 15. 2. (În trecut) Student în medicină care, în urma unui examen, e admis să facă practică în spital. adjectiv extern

a lucra extern expr. (d. hoții care au și o sursă legală de venituri) a fura în timpul liber. adjectiv alucraextern

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului extern

extern   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extern externul externă externa
plural externi externii externe externele
genitiv-dativ singular extern externului externe externei
plural externi externilor externe externelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z