extenua definitie

EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab]. verb tranzitivextenua

EXTENUÁ vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s'/exténuer, lat. extenuare) verb tranzitivextenua

extenuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 extenueáză, 1 pl. extenuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să extenuéze (-nu-e-); ger. extenuấnd (-nu-ând) verb tranzitivextenua

extenuà v. a cauza o mare slăbiciune. verb tranzitivextenuà

EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. verb tranzitivextenua

EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a-și slei forțele, a se istovi. S-a extenuat mergînd. ▭ Ioana (dînd înapoi)... Eu nu cred că extenuîndu-ne acum, facem mare lucru. BARANGA, I. 184. ◊ Tranz. (Rar) Ascensiunea l-a extenuat. – Pronunțat: -nu-a. verb tranzitivextenua

*extenuéz v. tr. (lat. ex-tenuare, d. tenuis, supțire [!], slab. V. atenuez). Slăbesc, ostenesc foarte mult: munca excesivă extenuĭază corpu. V. refl. Mă ostenesc extrem. verb tranzitivextenuez