EXTENSIÚNE s.f. 1. Creștere, mărire, dezvoltare, extindere; mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. 2. Lărgire a sensului unui cuvânt. ♦ (Log.) Sferă a unei noțiuni. [Pron. -si-u-, var. extensie s.f. / cf. fr. extension, lat. extensio]. substantiv femininextensiune
EXTENSIÚNE s. f. 1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere. 2. lărgire a sensului unui cuvânt. 3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen. ◊ (log.) sferă a unei noțiuni. 4. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. (< fr. extension, lat. extensio) substantiv femininextensiune
extensiúne (lingv., log.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. extensiúnii; pl. extensiúni substantiv femininextensiune
*extensiúne f. (lat. ex-ténsio, -ónis, d. ex-tendere, a întinde. V. tensiune). Acțiunea de a se întinde: extensiunea nervilor. Întindere, suprafață: extensiunea unuĭ ogor. Fig. Creștere, dezvoltare: extensiunea comerciuluĭ, culturiĭ cîmpuluĭ. Aplicare maĭ întinsă: extensiunea uneĭ legĭ. Lărgirea înțelesuluĭ uneĭ vorbe: pin [!] extensiune se zice: botu corăbiiĭ. substantiv femininextensiune
extensiune f. 1. acțiunea de a se întinde: extensiunea nervilor; 2. întindere, dimensiune: acest teren are multă extensiune; 3. desvoltare, aplicațiune mai întinsă: extensiunea unei legi, unei clauze; 4. lărgirea sensului unei vorbe. substantiv femininextensiune
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere; amplificare, extindere. ♦ Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. ♦ (Log.) Sferă. 2. (În forma extensie) Alungire sau întindere a unui membru sau a trunchiului anatomic în caz de luxații sau de fracturi. [Pr.: -si-u-. – Var.: exténsie s. f.] – Din fr. extension, lat. extensio, -onis. substantiv femininextensiune
EXTENSIÚNE, extensiuni, s. f. 1. Dezvoltare, creștere, amplificare, extindere. Prin această extensiune de durere, de la omenire la universul întreg, Coșbuc dă poemei un adevărat caracter epic. GHEREA, ST, CR. III 324. ♦ Proces prin care un cuvînt își lărgește înțelesul. Termenul « braț », prin extensiune, ajunge să însemne și cantitatea de lucruri pe care o poți ține în brațe, de exemplu « un braț de lemne ». 2. Faptul de a întinde, de a pune ceva în linie dreaptă; întindere. Extensiunea brațului. – Pronunțat: -si-u-. substantiv femininextensiune
| extensiune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | extensiune | extensiunea |
| plural | extensiuni | extensiunile | |
| genitiv-dativ | singular | extensiuni | extensiunii |
| plural | extensiuni | extensiunilor | |