expresiune definitie

EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis. substantiv femininexpresie

EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. Eminescu a eliminat elementele culese din poezia timpului și și-a creat un instrument de expresie propriu. ROSETTI, S. L. 37. ♦ Formulare scurtă, concisă, care exprimă, adesea figurat, o idee. Ea era armată cu suliți și se rînduia în «falange» sau «gloate adînci», de unde a venit și expresia « a se îngloti oștile ». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ Cuvînt. Dacă unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor. NEGRUZZI, S. I 344. 2. Manifestare, arătare, redare a ideilor, a senti­mentelor, a unei realități etc. printr-un semn exterior (cuvinte, acțiuni, mimică etc.). Ce este literatura de nu chiar expresia vieții unei nații? RUSSO, O. 55. ♦ Înfă­țișare exterioară a figurii, care reflectă starea sufletească a omului; reflectare vie (în privire, pe figură) a unei stări interioare. Ajuns în fața gropii – a luat poziția de drepți și a rămas nemișcat, fără expresie. SAHIA, N. 89. Sutele de fețe cu aceeași expresie păreau a fi ale aceluiași cap, cu aceleași gînduri și simțiri, un singur și același om în infinite exemplare, ca un produs în mare al unei uzine uriașe. REBREANU, R. II 86. Privirile lui, reci și fără nici o expresie, se opreau cînd pe mîinile ei cojite și butucănoase, cînd pe chipul ei uricios. VLAHUȚĂ, O. A. 99. 3. (Mat.) Ansamblul de mărimi legate între ele prin simboluri de operații matematice. Expresie algebrică. – Variantă: expresiúne (GHEREA, ST. CR. II 51, BĂLCESCU, O. I 222) s. f. substantiv femininexpresie

EXPRESIÚNE s.f. v. expresie. substantiv femininexpresiune

*expresiúne f. (lat. expréssio, -ónis. V. impresiune). Stoarcere (rar). Fig. Modu de a vorbi: expresiune nobilă, trivĭală, proprie, figurată. Manifestarea unuĭ sentiment: expresiune de bucurie, de durere. Caracter, sentimente interioare care se văd pe față și în gesturĭ: fața acestuĭ om are o expresiune nobilă. Mat. Expresiune algebrică, formulă algebrică: 4 π R² e expresiunea suprafețeĭ uneĭ sfere. A reduce o fracțiune la cea maĭ simplă expresiune, a găsi o fracțiune egală cu fracțiunea dată, dar care are terminiĭ [!] ceĭ maĭ simpli posibil. Fig. A reduce la cea maĭ simplă expresiune, a reduce la cel maĭ mic volum, la starea cea maĭ mizerabilă: tractatu de la Tilsit reduse Prusia la cea maĭ simplă expresiune – Și -ésie. substantiv femininexpresiune

expresi(un)e f. 1. acțiunea de a exprima; 2. ceeace exprimă sentimentul sau cugetarea: expresiunea vocii; 3. vorba întrebuințată spre a le exprima: expresiune proprie; 4. mod de a fi, dispozițiunea trăsăturilor feței: o expresiune plină de mândrie; 5. formă sub care se prezintă o valoare: expresiune algebrică; a reduce la cea mai simplă expresiune, a aduce o fracțiune sau ecuațiune la cel mai mic număr posibil. substantiv femininexpresiune

EXPRESIÚNE s. f. v. expresie. substantiv femininexpresiune

EXPRESIÚNE s. f. v. expresie. substantiv femininexpresiune