explorare definitie

EXPLORÁRE s.f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație. [< explora]. substantiv feminin explorare

exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri substantiv feminin explorare

EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. substantiv feminin explorare

EXPLORÁRE,explorări, s. f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei. Explorarea regiunilor polare.De o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea economică a țării va fi activitatea Comitetului geologic, care va executa lucrări de explorare geologică menite să dea o imagine clară a bogățiilor naturale ale țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 258. ◊ Fig. (Familiar, glumeț) După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta in alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. substantiv feminin explorare

*explorațiúne f. (lat. explorátio, -ónis). Acțiunea de a explora. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin explorațiune

*explór și -éz, a v. tr. (lat. explóro, -áre V. deplor). Vizitez, mă duc să cercetez locurile: a explora un continent, o mare, un cîmp de luptă. verb tranzitiv explor

EXPLORÁ vb. tr. 1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ◊ a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ◊ (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale. 2. (fam.) a cerceta atent. (< fr. explorer, lat. explorare) verb tranzitiv explora

EXPLORÁ vb. I. tr. 1. A cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. 2. (Fam.) A cerceta, a căuta. [< fr. explorer, cf. lat. explorare – a examina]. verb tranzitiv explora

explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză verb tranzitiv explora

explorà v. 1. a vizita, a străbate în toate sensurile; 2. fig. a examina cu îngrijire. verb tranzitiv explorà

EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. verb tranzitiv explora

EXPLORÁ, explorez, vb. I. T r a n z. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută ori puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau cercetări științifice. ♦ (Familiar, glumeț) A cerceta, a căuta în... Cînd cel din urmă buzunar fu explorat fără izbîndă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin. C. PETRESCU, Î. I 13. verb tranzitiv explora

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului explorare

explorare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explorare explorarea
plural explorări explorările
genitiv-dativ singular explorări explorării
plural explorări explorărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z