explorare definitie
EXPLORÁRE s.f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație. [< explora]. substantiv feminin explorare
exploráre s. f., g.-d. art. explorắrii; pl. explorắri substantiv feminin explorare
EXPLORÁRE, explorări, s. f. 1. Acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorație. 2. Complex de cercetări geologice care, în funcție de obiectul studiat și obiectivul urmărit, are drept scop stabilirea limitelor, a condițiilor de zăcământ, precizarea structurii, a calității unui corp de substanță minerală utilă etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora. substantiv feminin explorare
EXPLORÁRE,explorări, s. f. Acțiunea de a explora și rezultatul ei. Explorarea regiunilor polare. ▭ De o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea economică a țării va fi activitatea Comitetului geologic, care va executa lucrări de explorare geologică menite să dea o imagine clară a bogățiilor naturale ale țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 258. ◊ Fig. (Familiar, glumeț) După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta in alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. substantiv feminin explorare
*explorațiúne f. (lat. explorátio, -ónis). Acțiunea de a explora. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin explorațiune
*explór și -éz, a -á v. tr. (lat. explóro, -áre V. deplor). Vizitez, mă duc să cercetez locurile: a explora un continent, o mare, un cîmp de luptă. verb tranzitiv explor
EXPLORÁ vb. tr. 1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ◊ a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ◊ (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale. 2. (fam.) a cerceta atent. (< fr. explorer, lat. explorare) verb tranzitiv explora
EXPLORÁ vb. I. tr. 1. A cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. 2. (Fam.) A cerceta, a căuta. [< fr. explorer, cf. lat. explorare – a examina]. verb tranzitiv explora
explorá (a ~) vb., ind. prez. 3 exploreáză verb tranzitiv explora
explorà v. 1. a vizita, a străbate în toate sensurile; 2. fig. a examina cu îngrijire. verb tranzitiv explorà
EXPLORÁ, explorez, vb. I. Tranz. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice. ♦ A cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ. ♦ (Fam.) A cerceta, a căuta în... – Din fr. explorer, lat. explorare. verb tranzitiv explora
EXPLORÁ, explorez, vb. I. T r a n z. A cerceta o țară sau o regiune necunoscută ori puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau cercetări științifice. ♦ (Familiar, glumeț) A cerceta, a căuta în... Cînd cel din urmă buzunar fu explorat fără izbîndă, colonelul Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin. C. PETRESCU, Î. I 13. verb tranzitiv explora
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului explorare
| explorare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | explorare | explorarea |
| plural | explorări | explorările | |
| genitiv-dativ | singular | explorări | explorării |
| plural | explorări | explorărilor | |