explodare definitie

EXPLODÁ vb. I. intr. 1. (Despre explozivi, proiectile etc.) A face explozie. ♦ (Despre aparate) A sări în aer, a se sfărâma datorită presiunii interioare. ♦ (Despre gaze) A izbucni (într-o erupție). 2. (Fig.) A izbucni, a răbufni într-o discuție. [Var. esploda vb. I. / < lat. explodere, cf. fr. exploser]. verb tranzitivexploda

EXPLODÁ vb. intr. 1. (despre explozive, proiectile) a face explozie. 2. (despre aparate) a se sfărâma datorită presiunii interioare. 3. (despre gaze) a izbucni (într-o erupție). 4. (fig.) a izbucni, a răbufni. (< lat. explodere) verb tranzitivexploda

explodá (a ~) vb., ind. prez. 3 explodeáză verb tranzitivexploda

explodà v. a face explozie. verb tranzitivexplodà

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Intranz. 1. (Despre o materie explozivă) A se descompune violent sub acțiuni ter­mice sau mecanice, cu producere bruscă de căldură și dez­voltare de gaze sub mare presiune, care produc zguduituri și bubuituri puternice. Nitroglicerina explodează ușor. ♦ (Despre obuze, proiectile, mine etc.) A se sparge, a sări în aer prin aprinderea încărcăturii de explozibil; a face ex­plozie. Aviația ajunsese deasupra lor. Una după alta. bombele șuierau și explodau, încadrîndu-i. CAMILAR, N. I 435. Au rămas... pogoane întregi de pămînt nelucrat, sterp de 18 ani, răscolit de obuze – așa cum au explodat. SAHIA, N. 17. ◊ Fig. Dînd muguri milioane, fără șoapte, Pădurile au explodat azi-noapte. JEBELEANU, P. 30. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A sări în aer, a se sfărîma datorită presiunii interioare. Buteliile de gaze lichefiate pot exploda dacă sînt ținute lîngă foc. ♦ (Despre gaze) A țîșni brusc în cursul unei erupții vulcanice. 2. Fig. A interveni în discuție brusc, pe neașteptate; a izbucni. Baloleanu se uită perplex o fracțiune de secundă, apoi explodă cu o indignare amicală. REBREANU, R. I 251. verb tranzitivexploda

EXPLODÁ, explodez, vb. I. Tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură și gaze sub presiune, care produc zguduituri, bubuituri puternice și efectuare rapidă de lucru mecanic; a face explozie. ♦ Tranz. A provoca o explozie. ♦ (Despre aparate care funcționează cu gaze sub presiune) A se sfărâma din cauza presiunii interioare. 2. (Despre vulcani) A erupe brusc, a expulza lavă, bombe vulcanice, gaze etc. 3. Fig. A interveni brusc și violent în discuție; a izbucni. – Din it. esplodere, lat. explodere. Cf. fr. exploser. verb tranzitivexploda

*explodéz v. intr. (după fr. exploser, d. lat. explódere, explosum. V. aplaus, plauzibil). Izbucnesc, bufnesc, fac exploziune. verb tranzitivexplodez