Alege sensul dorit: explicit - adjectiv explicit - substantiv neutru

explicit definitie

EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcții) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabile independente. [< fr. explicite]. adjectiv explicit

EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat]. adjectiv explicit

EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție. (< fr. explicite, lat. explicitus) adjectiv explicit

*explícit, -ă adj. (lat. explicitus, var. din explicatus). Lămurit, clar. Adv. Lămurit. – Ob. -cít (după fr.). adjectiv explicit

explicít adj. m., pl. explicíți; f. explicítă, pl. explicíte adjectiv explicit

explicit a. formal exprimat: promisiune explicită. ║ adv. în termeni clari. adjectiv explicit

EXPLICÍT, -Ă, expliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus. adjectiv explicit

EXPLICÍT, -Ă, expliciți,-te,adj. Care este exprimat limpede, complet pentru a fi ușor de înțeles; deslușit, clar, lămurit. Ierte-ni-se, spre a o caracteriza în mod mai explicit, de a lua încă un exemplu din viața ordinară a oricărui om înțelept, care trăiește in lume după legile naturale ale societății. ODOBESCU, S. III 325. ◊ (Adverbial) A vorbit explicit despre felul cum a acționat. ♦ (Despre o funcțiune matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai varia­bilele independente. adjectiv explicit

EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat]. substantiv neutru explicit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului explicit

explicit   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicit explicitul
plural explicituri expliciturile
genitiv-dativ singular explicit explicitului
plural explicituri expliciturilor
explicit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular explicit explicitul explici explicita
plural expliciți expliciții explicite explicitele
genitiv-dativ singular explicit explicitului explicite explicitei
plural expliciți expliciților explicite explicitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z