expirare definitie

credit rapid online ifn

EXPIRÁRE s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [< expira]. substantiv femininexpirare

expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri substantiv femininexpirare

credit rapid online ifn

expirare f. 1. scoaterea aerului aspirat; 2. scadența unui termen convenit: expirarea contractului; 3. sfârșit: expirarea anului. substantiv femininexpirare

EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira. substantiv femininexpirare

EXPIRÁRE, expirări, s. f. 1. Expirație. 2. Faptul de a nu mai fi în vigoare; încetare, ter­minare. După expirarea mandatului Marii Adunări Națio­nale a Republicii Populare Romîne... Prezidiul in funcțiune își păstrează împuternicirile sale pînă la alegerea noului Prezidiu. CONST. R.P.R. 23. ♦ Împlinire, scadență a unui termen. substantiv femininexpirare

*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre. substantiv femininexpirațiune

*expír, a v. tr. (lat. ex-spiro, -spiráre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămînĭ. V. intr. Îmĭ daŭ sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: polița, contractu expiră mîne [!]. verb tranzitivexpir

expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră verb tranzitivexpira

EXPIRÁ vb. I. 1. tr. A da afară din plămâni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expír. / cf. fr. expirer, lat. expirare]. verb tranzitivexpira

EXPIRÁ vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare) verb tranzitivexpira

expirà v. 1. a alunga din plămâni aerul aspirat; 2. a-și da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descrește pe nesimțite; 4. a ajunge la termen: contractul expiră mâine. verb tranzitivexpirà

EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un tennen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare. verb tranzitivexpira

EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul introdus prin inspirație în procesul res­pirației. 2. I n t r a n z. (Despre un contract, o convenție etc.) A nu mai fi în vigoare, a nu mai fi valabil. ♦ (Despre un termen, o perioadă de timp etc.) A ajunge la sfîrșit, la scadență, a se împlini, a fi depășit. 3. I n t r a n z. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuvîntul îi expiră pe buze. BRĂESCU, V. A. 73. verb tranzitivexpira

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexpirare

expirare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expirare expirarea
plural expirări expirările
genitiv-dativ singular expirări expirării
plural expirări expirărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z