EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter]. verb tranzitivexperimenta
EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare) verb tranzitivexperimenta
experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză verb tranzitivexperimenta
experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe. verb tranzitivexperimentà
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare. verb tranzitivexperimenta
EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru. verb tranzitivexperimenta
*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin [!] experiență. verb tranzitivexperimentez
experimenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)experimenta | experimentare | experimentat | experimentând | singular | plural | ||
experimentând | experimentați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | experimentez | (să)experimentez | experimentam | experimentai | experimentasem | |
a II-a (tu) | experimentezi | (să)experimentezi | experimentai | experimentași | experimentaseși | ||
a III-a (el, ea) | experimentează | (să)experimentai | experimenta | experimentă | experimentase | ||
plural | I (noi) | experimentăm | (să)experimentăm | experimentam | experimentarăm | experimentaserăm | |
a II-a (voi) | experimentați | (să)experimentați | experimentați | experimentarăți | experimentaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | experimentează | (să)experimenteze | experimentau | experimentară | experimentaseră |